Ion I. C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864 la moşia Florica, în judeţul Argeş. A fost cel mai mare fiu al liderului liberal Ion C. Brătianu şi fratele mai mare al lui Vintilă şi Dinu Brătianu. În 1907 se căsătoreşte cu Eliza, fosta soţie a conservatorului Alexandru Marghiloman.
Pe 24 noiembrie 1927 Ionel Brătianu încetează din viaţă în urma unei laringite infecţioase.
Devine membru al Partidului Naţional Liberal încă din 1895. În acelaşi an candidează la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. Susţine acceptarea în partid (februarie 1889) a foştilor lideri ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (C. Stere, V.G. Morţun, dr. I.G. Radovici, I. Nădejde) creat în anul 1893.
La Congresul P.N.L. din ianuarie 1909, I.I.C. (Ionel) Brătianu este ales preşedinte al partidului, funcţie politică pe care o va păstra până la sfârşitul vieţii sale.
La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea înaintată de Brătianu privind reforma agrară (exproprierea parţială a marii proprietăţi) şi electorală (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului liberal sunt susţinute şi de o importantă parte a oamenilor de stat ai vremii: Regele Carol I, conservatorii democraţi (care susţin însă nişte modificări – două colegii electorale şi expropiere prin cumpărare) şi chiar conservatorii “bătrâni” (expropiere in extremis şi în plan electoral acceptă doar o lărgire a bazei colegiilor existente).
Discursuri parlamentare:
“Pana cand nu vom fi o tara agricola, industriala si comerciala nu va fi dezvoltarea noastra economica completa si desavarsita. Anii de criza ne-au dovedit de ajuns primejdiile unor venituri uniforme.
I.C. Bratianu se opune la vanzarea resurselor naturale catre Marile Puteri:
“Cand pe langa bogatia solului stau muntii nostri inca neexploatati, ===>cand avem la dispozitia noastra petrolul, cand inventiunile moderne fac din electricitate si din fortele hidraulice motoare de mana intai, chemate sa revolutioneze conditiile economice si sociale ale industriei, si cand suntem in asa favorabile situatiuni, in ceea ce priveste caile fluviale si caile maritime – a renunta pentru totdeauna la dezvoltarea industriala ar fi a ne arata oameni cu orizonturi scurte si care nu-si cunosc menirea in lume…”<=== Cuvantare, Adunarea Deputatilor, 1905.
Cuvantare tinuta la Congresul PNL din ianuarie 1909:
“In toata activitatea noastra, ca in trecut, sa nu uitam ca, fie in afara, fie inauntru, opera noastra este o opera de progres, de ordine si de pace si ca progresul, ca sa fie sigur, trebuie sa fie facut cu acea perseverenta proprie organismelor sanatoase, iar nu cu zvacniri si framantari“. Noul lider al partidului sublinia importanta respectarii democratismului si a ordinii in organizatiile Partidului National – Liberal care trebuiau sa fie cladite “... pe doua reguli esentiale: libertatea de discutie, pentru a ajunge la participarea constienta a tuturor, disciplina in actiune, fara de care nu se poate.“
“Sau partidul ma urmeaza cu toata insufletirea, sau nu mai stau in fruntea lui si activez ca simplu particular.“
Sursa: Romania Libera
